2Pe 2 | RonNTR | STEP | Însă în popor s-au ridicat și profeți falși, tot așa cum și între voi vor fi învățători falși, care vor strecura erezii distrugătoare și-L vor nega pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere iminentă.

2 Peter 2

Învățătorii falși și nimicirea lor

1 Însă în popor s-au ridicat și profeți falși, tot așa cum și între voi vor fi învățători falși, care vor strecura erezii distrugătoare și-L vor nega pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere iminentă. 2 Mulți îi vor urma în depravările lor. Din cauza lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 3 În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvinte amăgitoare. Dar condamnarea lor, hotărâtă în trecut, nu stă degeaba, iar distrugerea lor nu ațipește.

4 Căci, dacă nu i-a cruțat Dumnezeu pe îngeri atunci când au păcătuit, ci i-a aruncat în Tartar și i-a încredințat lanțurilor beznei, unde sunt păziți până la judecată, 5 și dacă n-a cruțat El lumea din vechime, ci a adus potopul peste lumea celor lipsiți de evlavie, însă l-a păzit pe Noe – un predicator al dreptății – împreună cu alți șapte, 6 dacă a condamnat El cetățile Sodoma și Gomora la distrugere, transformându-le în cenușă și dându-le astfel exemplu cu privire la ce urmează să li se întâmple celor lipsiți de evlavie, 7 însă l-a scăpat pe Lot cel drept, care suferea din cauza felului de viață depravat al celor nelegiuiți, 8 (căci omul acesta drept, în timp ce trăia printre ei, își chinuia zi de zi sufletul său drept din cauza faptelor nelegiuite pe care le vedea și auzea) 9 înseamnă că Domnul știe cum să-i scape pe cei evlavioși din încercare și să-i păstreze pe cei nedrepți ca să fie pedepsiți în Ziua Judecății, 10 mai ales pe cei ce umblă după pofta stricată a firii pământești și disprețuiesc autoritatea. Ei sunt impertinenți, aroganți și nu se înfioară când îi blasfemiază pe cei glorioși, 11 în timp ce îngerii, care sunt mai mari în ce privește vigoarea și puterea, nu aduc în prezența Domnului vreo judecată blasfemiatoare împotriva lor. 12 Însă acești oameni, asemenea viețuitoarelor fără rațiune – care acționează din instinct, fiind născute să fie prinse și nimicite – blasfemiind ceea ce nu cunosc, vor fi nimiciți în însăși stricăciunea lor, 13 suferind astfel răsplata pentru nedreptatea lor. Ei consideră cheful din timpul zilei o plăcere și sunt ca niște pete și ca niște metehne, chefuind în înșelătoriile ^{▼▼Cu referire la învățăturile lor înșelătoare.} lor atunci când se ospătează împreună cu voi. 14 Au ochii plini de adulter, sunt nesătui după păcat, momesc sufletele instabile, inima le este deprinsă la lăcomie, sunt niște copii ai blestemului. 15 Au părăsit calea cea dreaptă și s-au rătăcit, urmând calea lui Balaam, fiul lui Bosor, ^{▼▼În VT acest nume apare ca Beor. Termenul ebraic înrudit cu bosor este basar, care înseamnă carne. Balaam, fiul lui Beor, este pe drept etichetat ca fiu al carnalității, un om lacom, stăpânit de poftele naturii sale păcătoase, care l-a ispitit pe Israel la imoralitate.} care a iubit răsplata nedreptății. 16 Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriță, ființă necuvântătoare, i-a vorbit cu glas omenesc și a împiedicat nebunia profetului.

17 Aceștia sunt niște izvoare secate, niște cețuri duse de furtună. Pentru ei a fost păstrat întunericul beznă. 18 Căci ei rostesc lăudăroșenii deșarte și îi momesc cu poftele firii pământești și cu depravări pe cei ce tocmai au scăpat de oamenii care trăiesc în rătăcire. 19 Le promit libertatea, în timp ce ei înșiși sunt sclavi ai stricăciunii. Căci de ceea ce este învins cineva, de aceea este și înrobit. ^{▼▼Imaginea folosită aici derivă dintr-o practică des întâlnită în antichitate: inamicii învinși și luați prizonieri deveneau sclavi ai învingătorului.} 20 Într-adevăr, dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii prin cunoașterea Domnului nostru și Mântuitorului Isus Cristos, aceștia se încurcă din nou în ele și sunt învinși, starea lor din urmă devine mai rea decât cea dintâi. 21 Căci era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății, decât să fi cunoscut-o și apoi să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost încredințată. 22 Ceea ce li s-a întâmplat lor arată că este adevărat proverbul care spune:

„Câinele se întoarce la voma lui“ ^{▼▼Vezi Prov. 26:11.}
și

„Scroafa, după ce este spălată, se tăvălește în noroi“.